Împărăteasa Xiaokangzhang

Împărăteasa Xiaokangzhang
Date personale
Născută1640 Modificați la Wikidata
Decedată (23 de ani) Modificați la Wikidata
Beijing, Dinastia Qing Modificați la Wikidata
PărințiTong Tulai[*][[Tong Tulai (Qing dynasty person CBDB = 65777)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriTong Guogang[*][[Tong Guogang (uncle of Kangxi Emperor of Qing dynasty; present at the signing of the Treaty of Nerchinsk (1689))|​]]
Tong Guowei[*][[Tong Guowei (Qing dynasty person CBDB = 65776)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuÎmpăratul Shunzhi Modificați la Wikidata
CopiiÎmpăratul Kangxi Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăHouse of Aisin-Gioro[*][[House of Aisin-Gioro (Royal family of the Qing Dynasty)|​]]

-Împărăteasa Xiaokangzhang (Manchu: Hiyoošungga Nesuken Eldembuhe Hūwangheo; n. 1640 – d. , Beijing, Dinastia Qing) a fost soția Împăratului Shunzhi din Dinastia Qing. Titlul de împărăteasă i-a fost garantat postum, de către fiul ei atunci când a devenit Împăratul Kangxi în 1661.

Numele original al împărăteasei Xiaokangzhang a fost Tong (佟).[1] Deși familia ei era de origine Chinezi Han, ei au trăit printre Jurchen timp de mai multe generații și au fost asimiliați în societatea Jurchen. Tatăl împărătesei Xiaokangzhang a fost Tong Tulai (佟圖賴; 1606–1658), un lider militar. Bunicul ei a fost Tong Yangzhen (佟養真; d. 1621). A avut doi frați - Tong Guogang (佟國綱; d. 1690) și Tong Guowei (佟國維; d. 1719).

Lady Tunggiya a intrat la curtea Împăratului Shunzhi ca o consoartă obișnuită. Nu a primit niciodată nici un titlu în timpul domniei lui Shunzhi. În 1654 i-a născut împăratului un fiu, Xuanye. Când Shunzhi a murit în 1661, Xuanye a fost ales să fie succesor și a fost instalat pe tron ca Împăratul Kangxi. Lady Tunggiya a primit titlul de "Împărăteasa văduvă Cihe" (慈和皇太后).

Lady Tunggiya a murit la 20 martie 1663 în Orașul Interzis la vârsta de 23 de ani. S-a spus că moartea ei a fost cauzată de o boală necunoscută însă circumstanțele morții ei sunt suspecte.[2]

  1. ^ Chiumei Ho: The Glorious Reign of Emperor Qianlong. London 2004, p. 23.
  2. ^ Silas Wu, passage to power: K'ang-hsi and his heir apparent, 1661-1722 (Cambridge: council on East Asian Studies, Harvard University, 1979), 14-15, 195-96, n. 5.