Frederick Kisch

Frederick Kisch פרדריק קיש
Date personale
Poreclă	„Frank”
Născut	23 august 1888 Darjeeling, India Britanică
Decedat	7 aprilie 1943 Wadi Akarit, Tunisia
Înmormântat	Cimitirul militar de la Enfida[*]​
Căsătorit cu	1/ Ruth Laura Franklin Jeanne Colin
Copii	2 - Michael Samuel Kisch, Jonathan Benjamin Kisch
Cetățenie	britanică
Ocupație	inginer militar
Limbi vorbite	limba engleză
Activitate
Monarh	Eduard al VII-lea George al V-lea George al VI-lea
director al Departamentului Politic al Executivei Sioniste (1922-1929)
În funcție
1922 - 1929
Monarh	George al V-lea
Predecesor	nu a fost
Succesor	dr Haim Arlosoroff
director al Departamentului Politic al Agenției Evreiești (1931-1929)
În funcție
1929 - 1931
Monarh	George al V-lea
Porecla	„Frank”
Activitate
A luptat pentru	Regatul Unit
Ramura	trupe de geniu
Ani de serviciu	1909-1919, 1939-1943
Gradul	general de brigadă
Unitatea	forțele de geniu în Armata a 8-a
Decorații și distincții
Modifică date / text

Frederick Hermann Kisch (în ebraică:פרדריק הרמן קיש, n. 23 august 1888 - m. 7 aprilie 1943) a fost un militar britanic evreu, general de brigadă, și conducător sionist, născut în India, care a activat în Palestina sub mandat britanic. A fost ofițerul evreu care a ajuns la gradul cel mai înalt în armata britanică.^[1] Între 1922-1929 a fost șeful departamentului politic al Executivei Sioniste, iar în anii 1929-1931 a îndeplinit funcția de șef al Departamentului Politic al Agenției Evreiești de asemenea, a fost șeful Comisiei Executive Sioniste din Ierusalim (1923-1931).

Biografie

Copilărie și tinerețe

Kisch s-a născut în 1888 la Darjeeling în India, ca fiu al lui Michael Kisch și Alice Charlotte, născută Elkin. A avut un frate - Sir Cecil Kisch, și trei surori - Ethel, Evelyn și Dorothy. Tatăl, Michael Hermann, a fost director al Poștei din provincia Bengal, iar mai târziu, directorul Poștei Indiene. A studiat la Colegiul evreiesc din Londra, apoi la Trinity College din Cambridge, și mai apoi, la Colegiul Cliton. În iulie 1907 a terminat pe locul al doilea Academia Militară Regală de la Woolwich.^[2] A fost ofițer în trupele de geniu britanice din India (Armata indiană). Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial Kisch a servit, mai întâi, în Beluchistan, apoi pe frontul franco-german, unde a fost rănit de două ori. Ulterior a fost trimis în Mesopotamia (Irak), unde s-a rănit a treia oară. Ca urmare a fost declarat inapt pentru serviciul pe front și a fost transferat la Corpul Militar de Informații în secția acoperind Rusia, Persia, China și Japonia. A servit la Londra în statul major al generalului Sir George Macdonogh. În timpul războiului a fost ridicat la rangul de locotenent-colonel. După încetarea focului ]n anii 1919-1921 a făcut parte din delegația Regatului Unit la Convorbirile de pace de la Paris. A fost distins cu decorații ale Marii Britanii - Ordinul pentru Serviciu Deosebit (Distinguished Service Order) pentru curaj in acțiune, și Franței (Crucea de Război cu frunză de palmier).

Perioada interbelică în Palestina

Deși avea gradul de locotenent colonel nu a fost angajat la Scoala de ofițeri - Staff College. A demisionat din armată. În 1922 a aderat la mișcarea sionistă și a învățat ebraica, și a acceptat invitația lui Haim Weizmann, președintele Organizației Sioniste, de a deveni membru al Executivei Sioniste (condusă de Nahum Sokolov) și șef a departamentului politic al Organizației Sioniste.^[3] A fost ales în aceste funcții la Congresul sionist de la Karlovy Vary în 1923. Ulterior, a devenit între 1923-1931 și șeful Comisiei Executive Sioniste din Ierusalim,^[4] unde principala sa misiune era să medieze între evreii din Palestina și autoritățile mandatare britanice și vice versa.^[5] Între anii 1922-1929 a fost director al departamentului politic al Executivei Sioniste iar, în continuare, între 1929-1931, director al Departamentului Politic al Agenției Evreiești pentru Palestina.Recordul său în armata britanică i-a permis să cultive relații excelente cu administrația britanică a Palestinei mandatare și cu lideri arabi precum Hussein bin Ali, șeriful din Mecca si regele Hijazului (cu care s-a intâlnit în 1924 și 1931), cu fiul acestuia, emirul Transiordaniei,Abdallah (cu care s-a intâlnit la Amman în 1924) și cu conducatorii Egiptului (cu care s-a întâlnit la Cairo).^[6]

S-a aflat in contact cu autoritățile mandatare în legătură cu Legea cetățeniei care a stabilit acordarea cetățeniei palestiniene mandatare imigranților evrei, de asemenea, în legatură cu competența consiliilor locale și cu legiferarea de legi. Kisch a sprijinit actiunea comuna a evreilor si arabilor pentru îmbunătățirea condițiilor de viață în Palestina și a chemat la unitatea tuturor fracțiunilor sioniste. El a avertizat ca confruntările dintre muncitori și patroni pot deservi cauza sionistă pe plan internațional, crescând temerile de o influență comunistă din partea imigrantilor evrei, veniți din Rusia.^[7] A obtinut transferarea controlului serviciilor sanitare și de învățământ pentru evreii din Palestina de la autoritățile mandatare la cele ale populatiei evreiești.^[8]

În anii de după revolta arabă din 1929 s-au ascuțit criticile contra lui Kisch din taberele de stânga și de dreapta, și in 1931 a demisionat din Executiva Zionistă și a fost înlocuit de dr. Haim Arlosoroff. În 1932 a fost numit membru in Consiliul pentru drumurile din Palestina. În același an s-a mutat de la Ierusalim la Tel Aviv și a înființat „Asociația pentru încurajarea comerțului între Marea Britanie și Palestina”. A intrat ca partener cu omul de afaceri Rosengart în încercări nereușite de dezvoltare a pescuitului în Golful Akaba. În 1934 s-a mutat la Haifa, unde și-a construit o casă frumoasă. Mai târziu, această clădire a fost achiziționată de primăria Haifa pentru a găzdui Muzeul Tikotin de artă japoneză. A deschis un oficiu privat de consilier în domeniul militar.^[9] În iulie 1938 Kisch a prezentat poliției mandatare un memoriu în legătură cu situația securității în Palestina formulând doleanțe din partea publicului evreiesc. La începutul lunii mai 1939 Kisch s-a rănit cînd avionul cu care a zburat de la Alexandria spre Africa de Sud s-a prăbușit. Nu a renunțat totuși, să-și continue misiunea de colectare de donații în Africa de Sud pentru Fondul Național Evreiesc Keren Kayemet. Kisch a participat la viața culturală a evreilor din Palestina, a fost președintele trustului care a publicat postum Dicționarul limbii ebraice (Milon) al lui Eliezer Ben Yehuda, a făcut parte din consiliul de directori ai Technionul din Haifa și ai ziarului Palestine Post, în 1936 a ajutat la fondarea Filarmonicii din Tel Aviv.^[10][11]

Al Doilea Război Mondial

În 1939, în urma izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, Kisch a fost rechemat în serviciul militar activ al Regatului Unit. A fost înălțat la rangul de general de brigadă și încorporat în Armata a 8-a britanică a feldmareșalului Montgomery la comanda trupelor de geniști, luptând pe frontul Africii de Nord și al Deșertului de Vest cu forțele Germaniei și Italiei. Kisch a fost responsabil de mentinerea liniilor de aprovizionare cu apă pentru constructia militara în timpul avansărilor și retragerilor forțelor aliate în Africa de Nord etc.^[12]

După cucerirea Tobrukului, el a readus portul acesta în stare operativă. La 7 aprilie 1943 și-a pierdut viața, călcând pe o mină în cursul Bătăliei de la Wadi Akarit în Tunisia. Tocmai organiza reconstrucția unui pod, esențial pentru înaintarea forțelor aliate. A fost înmormântat la Cimitirul militar din Enfidaville (azi Enfida) lângă Sousse.

Viața privată

Kisch a fost însurat de două ori: prima dată - cu Ruth Laura Franklin, cu care a avut doi copii: Michael Samuel și Jonathan Benjamin, iar apoi - cu Jeanne Colin. Nepotul său, Yoav Kish (fiul lui Michael) a fost aviator în aviația militară israeliană și în compania israeliană de aviație El Al, apoi din 2015 - deputat în Knesset din partea partidului Likud și din 2022 - ministru al învățământului și al cooperării regionale în guvernul Netanyahu.

Premii și onoruri

• Distinguished Service Order - Companion al Ordinului pentru Serviciu Deosebit - al Regatului Unit - pentru curaj în actiune
• Crucea de război a Franței, cu palmier
• 1921 - Ordinul Wen-Hu (al Tigrului Vărgat) clasa a IV_a al Republicii China^[13]
• Companion of Bath
• Ofițer al Legiunii de Onoare din Franța.

In memoriam

• În Israel îi poartă numele:
  • Pădurea memorială Yaar Kisch în Galileea inferioară
  • Moșavul Kfar Kisch din Galileea inferioară, infiintat de veterani evrei din Armata a 8-a britanică.
  • străzi, inclusiv Bulevardul Kisch (Sderot Kisch) de pe Muntele Carmel din Haifa.
• Sabia sa este expusă la Muzeul Forțelor Blindate israeliene din [[Latrun].]^[14]

Legături externe

• Semah Cecil Hyman: Art.Frederick Kisch in the Encyclopedia Judaica, Gale, second digital edition 2007
• despre F.Kisch pe saitul Israel Centre for Education

Bibliografie

• Norman Bentwich & Michael Kisch, Brigadier Frederick Kisch. Vallentine Mitchell, London, 1966.
• Frederick Hermann Kisch, Palestine Diary; cu o prefață de Lloyd George. Gollancz, 1938.
• Jane Comay - Who's Who in Jewish History (revised by Lavinia Cohn-Sherbok), Routledge, London 2002 p.217

Note

1. [https://www.nli.org.il/en/a-topic/987007263972105171 saitul Bibliotecii Naționale din Ierusalim
2. S.C.Hyman în Enc.Judaica 1972 digit. 2007
3. J.Comay 2002
4. J.Comay 2002
5. S.C.Hyman în Enc.Judaica 1972 digit. 2007
6. S.C.Hyman în Enc.Judaica 1972 digit. 2007
7. interviu cu col.Kisch în ziarul ebraic palestinian „Davar”21.9.1921
8. nota biografică pe saitul Muzeelor din Haifa
9. nota biografică pe saitul Muzeelor din Haifa
10. J.Comay 2002
11. nota biografică pe saitul Muzeelor din Haifa
12. S.C.Hyman în Enc.Judaica 1972 digit.2007
13. London Gazette 22 martie 1921
14. nota biografică pe saitul Muzeelor din Haifa