Tudor Caranfil

Tudor Caranfil

Tudor Caranfil în noiembrie 2008.
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CopiiNae Caranfil Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic de film[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Tudor Caranfil (n. , Galați, România – d. , București, România) a fost un critic de film, realizator de emisiuni TV cu subiecte cinefile [3] și istoric de film român. A urmat Colegiul V.Alecsandri din Galați și ultimul an plus bacalaureatul la Liceul Mihai Viteazul din București[4]. A terminat Facultatea de Filosofie în 1957[5], pentru ca ulterior să facă ziaristică la Informația Bucureștiului[6]. Din anii '60 s-a dedicat criticii cinematografice. Începând cu 1962 inițiază „Seara prietenilor filmului”, prima formă a Cinematecii Române.[5]

A fost invitat permanent al Festivalului de la Cannes, al Festivalului de la Berlin și a fost membru in juriul FIPRESCI. A participat la multe alte festivaluri cinematografice internaționale la Karlovy Vary, Los Angeles, Locarno, Cottbus, Rotterdam, San Francisco și la principalele festivaluri românești de film.[5]

A obținut Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pe anul 1988 „pentru volumul În căutarea filmului pierdut” (ex aequo cu Olteea Vasilescu).[7]

A fost tatăl regizorului de film Nae Caranfil.

Volume publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Din luptele studentimii democrate, București, Editura tineretului, (1956)
  • 7 capodopere ale filmului mut, (1966)
  • F. W. Murnau, (1968)
  • Contribuții la istoria cinematografiei în România - volum sub redacția lui Ion Cantacuzino, (1971)
  • Romanul unui film: "Cetățeanul Kane", (1978, 2008)
  • Vîrstele peliculei, vol. 1 (De la "Stropitorul stropit" la "Crucișătorul Potiomkin"), (1982)
  • Vîrstele peliculei, vol. 2 (Apogeul filmului tăcut), (1984)
  • În căutarea filmului pierdut sau trei "romane" cinematografice, (1988)
  • Vîrstele peliculei, vol. 3 (O artă la răscruce), (1990)
  • Vârstele peliculei, vol. 4 (Cinematograful sonor își caută specificul), (1998)
  • Dicționar de filme românești, (2002)
  • Dicționar universal de filme, (2002, 2003, 2008).
  • Pe aripile vântului, (2003)
  • Istoria cinematografiei în capodopere: De la "Cântărețul de jazz" la "Luminile orașului" (1927-1931), Editura Polirom, 2010
  • Dicționar subiectiv al realizatorilor filmului românesc, Editura Polirom, 2013

Emisiuni de televiziune

[modificare | modificare sursă]
  • Traveling peste timp, (1971-1973)
  • Vîrstele peliculei, (1973-?)
  • Istoria unei capodopere
  • Dicționar cinematografic, (1980-1984)
  • Telefilmoteca de aur, (1984-?)
  • Amfiteatrul artelor

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Tudor Caranfil 
  2. ^ Criticul şi istoricul de film Tudor Caranfil a murit 
  3. ^ Tudor Caranfil Arhivat în , la Wayback Machine. Top personalități - TVR 50
  4. ^ Tudor Caranfil - 75 de ani de Octavian Sava în Cronica Română din 08 08 2006
  5. ^ a b c Tudor Caranfil Arhivat în , la Wayback Machine. în Catalogul de Autori de la Editura Cartea Românească
  6. ^ Fețele lui Ianus Arhivat în , la Wayback Machine. de Gheorghe Andrei
  7. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 82.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri