Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdusă în martie 2018
Orange România Communications a fost o companie de telecomunicații din România, cu sediul la București, lansată pe 28 martie 2022. Compania, a fost o subsidiară a Orange România înainte de fuziune, și a operat în România sub acest nume din martie 2022, dar ea a luat naștere cu mult timp înainte, ea fiind operatorul național de telefonie fixă, domeniu în care a deținut monopolul până la 1 ianuarie2003. În iunie2010 compania avea în portofoliu 2,6 milioane de clienți de telefonie fixă.
Compania, deținută inițial de Statul Român, aparținea Orange România, care deținea 54% din acțiuni și restul de 46% din acțiuni au rămas în posesia Statului Român pâna la fuziune.
Principalele domenii de activitate ale companiei erau: Internetul fix, televiziunea prin cablu/satelit și telefonia fixă.
1930: se înființează SART („Societatea Anonimă Română a Telefoanelor”), cu 90% capital străin, din partea ITT (SUA);
1949-1989: Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor încorporează compania de telecomunicații naționalizată și transformată în departament; investițiile în rețea și tehnologii fiind uriașe în această perioadă, creându-se rețele subterane și introducându-se telefonia automată în toate orașele țării;
După 1989: se înființează ROM-POST-TELECOM, ca operator de stat în domeniul telecomunicațiilor, poștei și difuzării televizate;
1991: Romtelecom devine operator de stat în domeniul telecomunicațiilor, cu monopol în domeniul serviciilor de bază; Începe expansiunea telefoanelor publice cu cartele; câteva repere ale stării momentului: penetrarea serviciilor de telefonie atingea 9,5%, tehnologia folosită era analogică, în mediul rural se foloseau preponderent centrale manuale, peste 3.000 de comunități nu erau conectate la rețeaua telefonică. În această perioadă s-a înregistrat o stagnare a investițiilor si concentrarea activității pe întreținerea rețelelor deja existente;
1997: Romtelecom devenea societate pe acțiuni și era pregătită pentru privatizare;
1998: OTE achiziționează 35% dintre acțiuni, plus 16% uzufruct, plătind 675 milioane USD și preluând managementul companiei;
1998 Operatorul Național Romtelecom SA câștigă o licență GSM cu acoperire națională, lansând 2 ani mai târziu(2000) operatorul de telefonie mobilă Cosmorom.
2002: Telefonia mobilă o depășește pe cea fixă a Romtelecom.
2005: Romtelecom a preluat prin absorbție furnizorul de servicii Internet ARtelecom[3] (firmă înființată de Romtelecom în 2001[4])
2005: Romtelecom a lansat serviciile de acces la Internet de bandă largă care folosesc tehnologia ADSL[5]
2006, 29 noiembrie: Romtelecom a lansat serviciul de televiziune digitală prin satelit numit Dolce. Serviciul a avut succes, în aprilie 2008 ajungând la 500.000 clienți - rată de penetrare pe piața televiziunii prin satelit de peste 33%[6].
2008, septembrie: Romtelecom a câștigat licitația pentru acordarea unei licențe naționale de comunicații mobile în benzile de frecvențe 410-415/420-425 MHz[7]. Pentru această licență, Romtelecom va plăti 1 milion de euro, plus un tarif anual de utilizare a spectrului[7].
2009, în aprilie Romtelecom a lansat prima rețea CDMA 420 MHz în țară sub marca „Clicknet Mobile”.
2009, decembrie: Compania a lansat serviciul de televiziune prin internet (IPTV), care conține 100 de canale, dintre care 5 în format de înaltă definiție (HD) și care este disponibil în 14 orașe în august 2010[8]
2011, martie - aprilie: Romtelecom achiziționează baza de clienți de televiziune digitală ale companiilor DTH Television Grup - Boom TV (aproximativ 97.500 abonați) și Digital Cable Systems - Akta TV (aproximativ 80.000 abonați)