Moexipril

Moexipril
Identificare
Număr CAS103775-10-6[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem91270[3]  Modificați la Wikidata
DrugBankDB00691  Modificați la Wikidata
ChemSpider82418[4]  Modificați la Wikidata
UNIIWT87C52TJZ[2]  Modificați la Wikidata
KEGGC07704[5]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL1165[6]  Modificați la Wikidata
Cod ATCC09AA13[7]  Modificați la Wikidata
SMILES
CCOC(=O)C(CCC1=CC=CC=C1)NC(C)C(=O)N2CC3=CC(=C(C=C3CC2C(=O)O)OC)OC[3]  Modificați la Wikidata
InChI
InChI=InChI=1S/C27H34N2O7/c1-5-36-27(33)21(12-11-18-9-7-6-8-10-18)28-17(2)25(30)29-16-20-15-24(35-4)23(34-3)14-19(20)13-22(29)26(31)32/h6-10,14-15,17,21-22,28H,5,11-13,16H2,1-4H3,(H,31,32)/t17-,21-,22-/m0/s1[3]  Modificați la Wikidata
Date chimice
FormulăC₂₇H₃₄N₂O₇[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară498,236601 u.a.m.[8]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Moexiprilul este un medicament antihipertensiv, fiind utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale și a insuficienței cardiace congestive. Acționează ca inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA).[9] Calea de administrare disponibilă este cea orală.[9] Moexiprilul poate fi administrat singur sau cu alte antihipertensive sau diuretice.[10]

A fost brevetat în 1980 și a fost aprobat pentru uz medical în 1995.[11]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  2. ^ a b c d moexipril (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k l „Moexipril”, MOEXIPRIL (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b Moexipril (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  5. ^ a b Moexipril (în engleză), ChEBI, accesat în  
  6. ^ a b MOEXIPRIL (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  7. ^ a b Moexipril (în engleză), DrugBank,  
  8. ^ a b „Moexipril”, MOEXIPRIL (în engleză), PubChem, accesat în  
  9. ^ a b „Moexipril”. Drugs.com. Accesat în . 
  10. ^ Belal F, Metwaly FH, Younes KM, Amer SM (). „Development of Membrane Electrodes for the Specific Determination of Moexipril Hydrochloride in Dosage Forms and Biological Fluids”. Portugaliae Electrochimica Acta. 27 (4): 463–475. doi:10.4152/pea.200904463. 
  11. ^ Fischer J, Ganellin CR (). Analogue-based Drug Discovery. John Wiley & Sons. p. 468. ISBN 978-3-527-60749-5. 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
 Acest articol legat de un medicament este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.